Sari la conținut
Clinica Stomatologica » Articol susținut de Sanador -De ce este necesară abordarea multidisciplinară în steatoza hepatică

Articol susținut de Sanador -De ce este necesară abordarea multidisciplinară în steatoza hepatică

Steatoza hepatică sau boala cronică a ficatului este definită ca acumularea în exces de grăsime la nivelul țesutului hepatic și este definită ca o deteriorare progresivă a funcțiilor hepatice pe o perioadă mai lungă de șase luni. Funcțiile vitale ale ficatului includ sinteza factorilor de coagulare, a proteinelor, detoxifierea produselor nocive ale metabolismului și excreția bilei. Boala cronică hepatică este un proces continuu de inflamare, distrugere și regenerare la nivelul parenchimului hepatic și în timp duce la fibroză hepatică și la ciroză hepatică.


Cauzele posibile ale steatozei hepatice sunt numeroase și includ diverse toxice hepatice, abuzul de alcool pe o perioadă prelungită, infecțiile virale, bolile autoimune, tulburările metabolice și genetice.

Etapa finală a steatozei este ciroza hepatică, care are ca rezultat perturbarea arhitecturii ficatului, formarea de noduli răspândiți în întregul parenchim hepatic, reorganizarea vasculară, neoangiogeneza și depunerea de matrice extracelulare.

În cazul în care steatoza hepatică este însoțită și de alterarea probelor hepatice (valori crescute ale transaminazelor), atunci boala este definită ca steatohepatită, care asociază la încărcarea cu grăsime și inflamația acută a parenchimului hepatic.

Semnele și simptomele steatozei hepatice pot fi nespecifice, precum oboseala accentuată, anorexia, pierderea în greutate, sau sunt generate de complicațiile bolii – varice esofagiene, ascită, icter, encefalopatie hepatică, carcinom hepatocelular etc.


Steatoza hepatică sau boala ficatului gras este o afecțiune clinică extrem de frecventă și necesită monitorizare pe termen lung și îngrijiri specializate, motiv pentru care s-a dezvoltat foarte mult hepatologia, un domeniu al gastroenterologiei. Pentru o bună gestionare a bolii, accentul se pune pe cauzele cele mai frecvente pentru controlul factorilor de risc, pe manifestările clinice și pe monitorizarea pe termen lung a evoluției bolii.

Etiologii frecvente în boala cronică hepatică

Pentru boala cronică hepatică, factorii etiologici cel mai frecvent implicați sunt boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD), ficatul gras alcoolic, hepatitele virale cronice și cele autoimune.

Boala ficatului gras non-alcoolic

Boala ficatului gras non-alcoolic – este o afecțiune a cărei abordare a fost aprofundată și standardizată recent. Această afecțiune are o incidență în creștere, apare preponderent la pacienții tineri, corelată sau nu cu un sindrom metabolic (obezitate, hiperlipidemie și diabet zaharat), și se caracterizează printr-o evoluție nefavorabilă, adesea degenerând în ciroză hepatică sau hepatocarcinom. Steatohepatita non-alcoolică poate avea și cauză medicamentoasă, caz în care evoluția este fulminantă. De obicei, în stadiile incipiente ale bolii, pacienții cu steatoză hepatică sunt asimptomatici. în anumite cazuri, însă, pot apărea simptome nespecifice precum disconfortul în hipocondrul drept (partea dreaptă superioară a abdomenului), oboseala, scăderea poftei de mâncare.

În stadiile avansate, atunci când se ajunge la ciroză hepatică, simptomele sunt severe: pierdere în greutate, icter, ascită, edeme ale membrelor inferioare, oboseală extremă, slăbiciune sau confuzie mentală.

Ficatul gras alcoolic

Ficatul gras alcoolic apare în urma unui consum excesiv de alcool (definit ca mai mult de 20 g alcool pur pe zi în cazul femeilor și peste 30 g alcool pur pe zi în cazul bărbaților) și se definește prin acumularea de trigliceride în ficat. Simptomatologia steatozei alcoolice este nespecifică, iar majoritatea pacienților nu au acuze, însă pot fi evidente efectele extrahepatice ale consumului de alcool: pierderea masei musculare, hepatomegalia, pancreatita, cardiomiopatia etc.

Hepatitele virale cronice

Cele mai frecvente cauze ale hepatitelor virale cronice sunt infecțiile cu virusurile hepatitice de tip B și C. Simptomatologia hepatitelor virale cronice este frecvent nespecifică și poate mima simptome asemănătoare celor gripale: greață, lipsa poftei de mâncare, stare generală alterată, dureri abdominale difuze. Hepatitele cronice sunt descoperite întâmplător în multe cazuri, însă boala poate evolua rapid către ciroză hepatică și cancer hepatic în absența tratamentului antiviral corespunzător.

Hepatita autoimună

În cazul afecțiunilor autoimune, distrugerea parenchimului hepatic este cauzată de autoanticorpi. Printre astfel de boli se numără: ciroza biliară primitivă, colangita sclerozantă și hepatita autoimună.

Investigații necesare în afecțiunile hepatice

Diagnosticul afecțiunilor hepatice necesită o abordare multidisciplinară, fiind necesare o serie de investigații specifice în vederea stabilirii diagnosticului de certitudine. Astfel, efectuarea de analize medicale pentru evaluarea funcției hepatice constituie o etapă de diagnostic foarte importantă. Testarea fibromax ajută, de asemenea, la stabilirea gradului de afectare hepatică, acest test combinând rezultatele testelor de laborator cu unele caracteristici ale pacientului, precum vârsta, sexul, greutatea și înălțimea. Rezultatele acestor investigații sunt corelate cu cele ale unor investigații clinice specifice, precum ecografia abdominală și investigația Fibroscan cu elastografie tranzitorie. Elastografia hepatică este o metodă neinvazivă care ajută la evaluarea afectării parenchimului hepatic și a gradului de fibroză.


În bolile cronice hepatice, din cauza inflamației parenchimului hepatic și a distrugerii hepatocitelor, se eliberează în circulație transaminaze, ale căror valori serice sunt de obicei crescute de două până la trei ori față de limita normală, iar nivelul bilirubinei crește în special în momentul apariției icterului. Dat fiind că producerea factorilor de coagulare este și ea afectată, se decelează creșterea timpilor de coagulare.

Din cauza insuficienței hepatocelulare din ciroză, nivelul de albumină serică scade și amoniacul crește, provocând ascită și encefalopatie hepatică.

Dacă este nevoie, se pot efectua investigații imagistice avansate neinvazive, precum tomografia computerizată sau RMN și, dacă situația o impune, poate fi nevoie și de proceduri minim invazive precum ecoendoscopia sau puncția biopsie hepatică.

Tratamentul bolilor hepatice

Abordarea terapeutică în cazul afecțiunilor hepatice depinde de mai mulți factori, precum etiologia afecțiunii și gradul de afectare parenchimatoasă. Astfel, tratamentul poate varia de la modificarea stilului de viață și a comportamentului alimentar, administrare de medicamente, până la tratament chirurgical și transplant hepatic în cazurile atent selecționate și pentru care nu mai există altă soluție terapeutică.

Tratamentul optim pentru bolile hepatice este întotdeauna pluridisciplinar. Pacienții cu suferință hepatică necesită în primul rând o monitorizare riguroasă a evoluției bolii la medicul gastroenterolog specializat în hepatologie.


Măsurile terapeutice inițiale pentru o afecțiune hepatică incipientă constau în modificarea regimului alimentar sub îndrumarea unui medic nutriționist cu experiență în bolile hepatice. Tratamentul medicamentos corespunzător trebuie inițiat și monitorizat de medicul gastroenterolog specializat în hepatologie. Atunci când este necesară intervenția chirurgicală, tratamentul trebuie realizat de medici specializați în chirurgia hepatică, cu experiență în astfel de intervenții, în centre de excelență care beneficiază de sprijinul unei secții de terapie intensivă pregătită pentru orice situație.


Pentru afecțiunile oncologice hepatice este imperios necesară și implicarea specialiștilor în oncologie medicală și intervențională și, bineînțeles, a specialiștilor anatomopatologi.

Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice SANADOR

La SANADOR, pacienții beneficiază de o abordare pluridisciplinară, integrată, având acces la toate serviciile medicale necesare depistării, diagnosticării, tratării și monitorizării la distanță a oricărei afecțiuni hepatice. De la analize de laborator până la investigații imagistice avansate, de la tratamente medicale la tratamente prin endoscopie intervențională și radiologie intervențională, până la chirurgie hepatică și transplant hepatic, SANADOR asigură pacienților servicii complexe și complete pentru afecțiunile hepatice, indiferent de complexitatea cazului.

La SANADOR funcționează Centrul Integrat de Excelență în Boli Hepatice, unic în sistemul medical privat din România, care asigură o abordare multidisciplinară complexă pentru afecțiunile ficatului. Echipele medicale din cadrul Centrului Integrat de Excelență în Boli Hepatice SANADOR sunt formate din specialiști de elită cu competențe avansate în patologia ficatului și cu o vastă experiență, care abordează individual și personalizat fiecare caz în parte.


La Spitalul Clinic SANADOR, în 2020, a fost realizat primul transplant hepatic de la donator viu înrudit, din sistemul medical privat din România. Acesta a fost urmat de alte două transplanturi, unul dintre ele marcând chiar o premieră națională în domeniul transplantului, recoltarea grefei hepatice de la donatorul viu fiind realizată minim invaziv cu ajutorul laparoscopiei.

Articolul <div class=”supratitlu”>Articol susținut de Sanador -</div>De ce este necesară abordarea multidisciplinară în steatoza hepatică apare prima dată în 360medical.ro.