Sari la conținut
Clinica Stomatologica » Descoperire cu potențial important pentru dezvoltarea de tratamente pentru Alzheimer

Descoperire cu potențial important pentru dezvoltarea de tratamente pentru Alzheimer

O echipă de la universitatea Stanford a demonstrat o nouă procedură pentru refacerea memoriei în studiile realizate pe animale, o descoperire cu impact potențial în vederea dezvoltării unor tratamente eficace pentru boala Alzheimer.

Folosind o infuzie de lichid cerebrospinal de la șoareci mai tineri, echipa a raportat în jurnalul Nature că a reușit să restabilească funcțiile memoriei care se pierd, de obicei, la animalele în vârstă.

Un factor de creștere din lichidul cerebrospinal a ajutat de asemenea la îmbunătățirea memoriei, dar într-o măsură mai mică, a declarat dr. Tony Wyss-Coray, neurolog și autor senior al studiului.

„Când inoculăm șoarecilor factorul de creștere, ei sunt mai capabili să îndeplinească o sarcină de memorie și anume să-și amintească ceva ce li s-a întâmplat anterior (un mic șoc electric)“, a explicat dr. Wyss-Coray.

Descoperirea sugerează „o eră cu totul nouă“ în căutarea tratamentelor pentru boala Alzheimer și a altor afecțiuni legate de vârstă, care afectează gândirea și memoria unei persoane, a menționat dr. Maria Lehtinen, neurolog la facultatea de medicină Harvard, autoarea comentariului care însoțește studiul.

Până acum, cele mai multe tratamente dezvoltate pentru boala Alzheimer s-au concentrat pe semnele distinctive ale bolii, respectiv reducerea plăcilor toxice de amiloid și a ghemurilor neurofibrilare, care se acumulează în creier.

Eforturile de cercetare nu au reușit însă să adreseze și păstrarea funcțiilor gândirii și memoriei persoanelor afectate de această boală.

Rezultatele recente sugerează că noi tratamente ar putea ajuta, chiar dacă nu influențează procesul de bază al bolii.

„Observăm că se întâmplă mult mai multe și că îmbătrânirea pare să producă o mulțime de anomalii care contribuie la declinul cognitiv și la demență“, a precizat dr. Wyss-Coray.

Studiu a implicat șoareci în vârstă, care tind să dezvolte probleme de memorie la fel ca oamenii.

O experiență dureroasă va forma o amintire care durează săptămâni sau chiar luni la un animal tânăr, și, ca urmare, animalele vor avea tendința să rămână nemișcate ca răspuns la un stimul luminos sau sonor care a fost odată însoțit de un șoc electric, a explicat dr. Wyss-Coray.

„Când sunt bătrâni, uită să facă acest lucru, și, după doar câteva zile, ei nu-și mai pot aminti că s-au aflat într-un mediu ostil“, a menționat medicul.

Cercetătorii au vrut să vadă dacă nu cumva, o cauză a scăderii memoriei șoarecilor ar putea avea legătură cu lichidul cefalorahidian (LCR), care protejează creierul și măduva spinării. Celulele creierului depind de acest fluid, a cărui compoziție suferă schimbări dramatice pe măsură ce animalul îmbătrânește.

Extragerea lichidului spinal de la un animal mic este un proces dificil, dar cercetătorii au reușit pe parcursul mai multor luni să colecteze suficient lichid spinal de la șoarecii tineri pentru a efectua  experimentul, respectiv infuzarea lichidul la animale mai în vârstă.

„Am sperat că, reproducând un mediu mai tânăr, creierul va răspunde cu o funcție mai bună și a funcționat“, a mai menționat dr. Wyss-Coray.

Șoarecii bătrâni au început să se comporte la fel ca cei mai tineri atunci când a fost vorba de amintirea unei experiențe. Rezultatul a fost unul remarcabil, dar echipa a vrut să afle și de ce a funcționat experimentul.

Astfel, cercetătorii au efectuat teste genetice și au observat că cea mai mare rată de răspuns la lichidul spinal tânăr l-au înregistrat în niște celule specializate din hipocampus, o zonă importantă pentru memorie.

Aceste celule, numite oligodendrocite, creează teaca de mielină care izolează axonii neuronilor din creier și este și ea, la rândul său, importantă pentru memorie.

Mai multe teste au sugerat că oligodendrocitele au răspuns la un factor de creștere în lichidul spinal numit FGF17, care se diminuează odată cu vârsta.

Succesul acestui studiu, care a reușit îmbunătățirea funcției memoriei prin folosirea factorului de creștere, FGF17, este important și ar putea duce la producerea unui medicament pe scară largă. Până atunci însă, oamenii de știință trebuie să afle cum să-l livreze în siguranță creierului uman.

FGF17 este probabil doar una dintre multele substanțe implicate în îmbătrânirea creierului, dar eficacitatea sa la șoareci sugerează că refacerea acesteia ar putea juca un rol în păstrarea memoriei, a mai menționat dr. Wyss-Coray.

Un creier îmbătrânit cu pierderi de memorie seamănă într-un fel cu „o mașină veche care s-a stricat. Dar, la fel ca repararea mașinii, nu trebuie neapărat să reparăm toate piesele, ci doar pe acelea care au un rol cheie“, a mai spus medicul.

Cel puțin o parte dintre aceste substanțe cheie s-ar putea afla în lichidul spinal, a menționat la rândul său dr. Lehtinen al cărei laborator studiază rolul lichidului cefalorahidian în dezvoltarea creierului la șoareci.

„Am descoperit că lichidul cefalorahidian oferă acești factori importanți de promovare a sănătății și a creșterii care pot, în esență, să controleze dezvoltarea creierului. Ceea ce a lipsit până acum, a fost etapa de testare, pentru a vedea dacă acești factori din LCR pot conferi beneficii creierului adult. Noul studiu sugerează că pot“, a precizat ea.

Articolul Descoperire cu potențial important pentru dezvoltarea de tratamente pentru Alzheimer apare prima dată în 360medical.ro.