Sari la conținut
Clinica Stomatologica » INTERVIU cu Arh. Raluca Șoaită: Starea de sănătate a spitalelor indică starea de sănătate a societății

INTERVIU cu Arh. Raluca Șoaită: Starea de sănătate a spitalelor indică starea de sănătate a societății

România se află la început de drum în ceea ce privește dezvoltarea unei generații de arhitecți specializați în clinici și spitale. Raluca Șoaită este fondatorul Tesseract Architecture, singurul studio de arhitectură specializat în arhitectură medicală din România și unul dintre foarte puținele cu acest profil din Europa Centrală și de Est. Arhitecta și-a dedicat ultimii 16 ani studiului amănunțit al acestui domeniu, participând până în prezent la proiectarea a aproape 1 milion de metri pătrați de spitale și clinici medicale. Care sunt provocările arhitecților medicali în România, de ce e nevoie să fie specializați în acest domeniu, dar și ce a fost cel mai dificil lucru în proiectarea primelor spitale modulare: Spitalul de copii „Marie Curie” (#NoiFacemUnSpital), Spitalul Județean Sibiu, Spitalul Județean Focșani, realizate în România în perioada pandemiei, aflați dintr-o discuție mai amplă cu Arh. Raluca Șoaită.

Studioul Tesseract Architecture a fost fondat în urmă cu doar 6 ani. Arhitecții proiectează atât mari spitale judetene, clinici private, spitale cu monospecialitate, unități logistice și facilități de producție pentru domeniul medical și farmaceutic, cât și clădiri cu diferite funcțiuni comerciale (depozite, fabrici, cantine, spații de birouri, clădiri multifuncționale, etc.).

Umanizarea spațiilor reci din spitalele românești este o preocupare permanentă a Ralucăi Șoaită și, de aceea, la proiectele de arhitectură medicală lucrează cu o echipă pluridisciplinară de specialiști, formată nu doar din arhitecți si ingineri sau specialiști în echipamente medicale, cât și din epidemiologi, psihologi, antropologi sau sociologi.

Ideea principală este că, dincolo de funcționalitatea lor și de a fi tehnic / sanitar / epidemiologic viabile (un element obligatoriu pentru spitale, care au un rol strategic într-o țară), spitalele pot contribui în mod activ – prin modul în care sunt proiectate, la procesul de vindecare al bolnavilor (prin lumină, culore, spațialitate).

Care este secretul proiectării unui spital? De ce este nevoie ca arhitecții să fie specializați în infrastructură spitalicească?

Spitalul este unul dintre „actorii” principali în societate, comunitate, oraș sau regiune, iar starea de „sănătate” a spitalelor indică starea de sănătate a societății, în ansamblul său.

Proiectarea de spitale ar trebui să fie o nișă care să își găsească locul în sistemele educaționale din întreaga lume, însă la momentul actual nici măcar în marile universități internaționale aceasta nu se regăsește în curriculă ca specializare în sine. Există cel mult câteva cursuri de masterat cu această specializare, însă puţine la număr şi nu cu un istoric îndelungat.

Particularitatea pe care o are proiectarea spitalelor derivă din nevoile tehnice foarte specifice și din cele ale diverșilor utilizatori. Nevoile unui pacient sau cele operaționale, ale echipelor medicale care lucrează într-un spital nu seamănă cu nevoile celor care activează într-un spațiu logistic sau într-o clădire de birouri, de exemplu. Mai mult decât în cazul altor programe de arhitectură, o clădire cu destinație medicală se distinge prin gradul crescut de complexitate.

De aceea, atât înțelegerea tehnică a modului de funcționare a unui spital cât și înțelegerea nevoilor utilizatorilor (pacienți, staff medical, vizitatori) sunt elemente care fac diferența în activitatea de proiectare medicală. Dacă în plan internațional, arhitecți de clinici și spitale cu renume  au acumulat experiența necesară acestui domeniu, în România mai este încă un drum lung de parcurs pentru dezvoltarea unei generații de arhitecți specializați.

Arhitectura medicală se învaţă exersând sau „furând” de la cei cu experienţă. Experienţa se construiește pe o perioadă îndelungată de timp, având în vedere că vorbim despre un program de arhitectură complex şi despre recurenţa mică a oportunităţilor de a proiecta astfel de clădiri. Noi, în cadrul studioului de proiectare TESSERACT ARCHITECTURE, suntem norocoşi să lucrăm în mod constant proiecte medicale, foarte diverse din punct de vedere funcţional şi avem alături specialişti care au deja un portofoliu consistent de proiecte pe acest segment. Spre exemplu, eu studiez și lucrez în această nișă, atât la proiecte în România, cât și din cadrul internațional de peste 16 ani.

Una dintre ideile principale pe care le promovăm, prin prisma experienței de proiectare medicală, este pluridisciplinaritatea – integrarea diferitelor discipline complementare (pe lângă echipa tehnică de proiectare, completăm expertiza cu profesionişti din domeniul sociologiei, psihologiei, antropologiei, artei, etc.) în cadrul procesului de arhitectură. Aceasta deoarece este necesar să înțelegem și să redăm în proiectul arhitectural, dincolo de nevoile tehnice ale spațiului, nevoile emoționale sau implicațiile sociale ale unui spațiu destinat comunității. În acelaşi timp, ne folosim şi de cunoştinţele utilizatorilor finali (pacienţi, însoţitori, personalul medical, administrativ şi tehnic), pe care îi invităm la discuţii încă din primele faze ale proiectului. În plus, dedicăm o mare parte din timp cercetării, testând soluţii şi tehnologii noi şi implicând un număr mare de profesionişti, atât locali cât şi internaţionali. Suntem atenţi la ce se întâmplă în lume în domeniu şi urmărim tendinţele internaţionale în designul de spitale.

Credem că ar fi foarte util, pentru arhitecții care vor să aprofundeze direcția aceasta, să realizeze stagii de pregătire în cadrul birourilor de proiectare specializate. De asemenea, ar fi interesant de introdus în programa academică locală, cel puțin un modul dedicat spitalului.

Ce a fost cel mai dificil în proiectarea primelor spitale modulare pe care le-ați realizat în România?

Tesseract a realizat primele spitale modulare din România, în plină pandemie. Au fost proiecte foarte intense pentru că, pe lângă nevoia de a realiza foarte rapid acest tip de construcții, acestea trebuiau să fie și viabile din punct de vedere sanitar şi epidemiologic (de exemplu, să avem grijă ca prin proiectare să nu afectăm celelalte circuite din spitale și să protejăm restul pacienților neinfectați de pacienții cu Covid-19).

De asemenea, au fost foarte multe resurse implicate, de multe ori pro-bono – atât din partea noastră, cât și din partea mai multor parteneri de-ai noștri. Am proiectat până în prezent 7 spitale modulare funcționale (dintre care 3 au fost finalizate ca execuție) și peste 25.000 de metri pătrați însumați în scheme funcționale pentru spitale modulare, la care se adaugă alte proiecte în desfășurare.

Dar provocarea principală în cazul acestora, ca și în alte situații în România, a fost abordarea „nu se poate”. Noi am reușit să dovedim contrariul, iar astăzi putem concepe proiectul tehnic al unui spital modular perfect funcțional (pentru diferite tipuri de întrebuințări, nu doar pentru Covid) într-o perioadă de aproximativ o lună. Parcursul ulterior al proiectului depinde însă de timpul necesar eliberării avizelor pentru autorizarea lucrărilor și a alor documente necesare pentru funcționarea construcției.

Următoarea provocare va fi să arătăm că se poate realiza și convertirea spitalului modular, după trecerea pandemiei (în spații pentru relocare temporară a serviciilor medicale, în spaţii logistice sau administrative, de exemplu) și întrebuințarea containerelor pentru o durată lungă de timp, evitând astfel risipa de resurse, atât financiare cât și de mediu.

Care sunt cele mai mari provocări pentru un arhitect când vine vorba de proiectarea unui spital de stat în România? Dar a unui spital privat?

Atât pentru proiecte publice cât și pentru proiecte private, cea mai mare provocare este identificarea specialiștilor locali cu experiență în domeniu – project manageri, manageri de spitale, ingineri, experți pe diferitele paliere necesare acestui tip de proiect.

În același timp, bugetarea serviciilor de proiectare pentru domeniul medical este o altă provocare, pentru că acestea sunt adeseori comparate cu servicii de proiectare pentru programe de arhitectură mai puțin complexe. Cu această provocare ne întâlnim cel mai des în proiectarea pentru beneficiari privați, care tind să optimizeze costurile de proiectare, având ca termen de comparație proiectarea pentru alte tipuri de clădiri, mai putin sofisticate și mai puțin problematice din punct de vedere tehnic decât spațiile medicale.

Din perspectiva provocărilor sistemice, legislația și birocrația pun cele mai mari dificultăți. Legislaţia în domeniu este învechită şi nu este corelată – avem un normativ de proiectare pentru spitale a cărui cea mai recentă actualizare este din 1997 și, în același timp, ordine ale Ministerului Sănătăţii pentru autorizarea diferitelor tipuri de spaţii medicale, care se contrazic cu normativul de proiectare. Pentru că proiectanţi fără experienţă folosesc normativul vechi drept ghid de proiectare, găsim în şantiere sau în proiecte soluţii depășite, care nu mai corespund cu tehnologiile din timpurile noastre, care sunt ineficiente şi uneori chiar periculoase. Din fericire, acesta este în acest moment inclus într-un proiect de modificare la care am participat şi noi. Sperăm ca va fi pus în practică cât mai repede.

Nici normativul de proiectare pentru siguranţă şi evacuare în caz de incendiu nu este actualizat şi nu este adaptat pentru nevoia specifică domeniului medical – evacuarea unor persoane care nu se pot deplasa singure. În România încă evacuăm pacienţii cu targa pe verticală, utilizând scările, când soluţia cea mai potrivită şi eficientă pentru spitale este o evacuare pe orizontală între diferite compartimente de incendiu.

Mentalitatea şi lipsa de experienţă a echipelor de implementare din cadrul investitorilor rămâne o problemă majoră, lipsa de gândire integrată și integrativă, care să coreleze nevoi și date reale cu investiții, masterplanuri, perspective pe termen lung și care într-adevăr să implice specialiști în proiecte.

Care sunt tendinţele internaționale în materie de design al spitalelor?

Există 3 direcții principale care s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani, care fac clinica sau spitalul actual mai eficiente și mai plăcute pentru utilizator:

Integrarea noilor tehnologii și descoperiri tehnice – mai ales soluții de reducere a consumului de energie în cadrul proiectării, execuţiei și utilizării spitalului – o clădire este mare consumatoare de resurse, energofagă.

În prezent, proiectăm și executăm și în România spitale cu ajutorul BIM – Building Information Modeling, un instrument care integrează toate informațiile (de la planuri de arhitectură, la instalații, materiale de construcții ș.a.), eficientizând astfel procesul și optimizând resursele, oferind o perspectivă de ansamblu asupra întregului proiect.  În lume, există acum spitale digitalizate, există echipamente medicale din ce în ce mai precise; există inteligenţă artificială, care preia taskurile repetitive și lasă personalului timp pentru taskurile critice etc.

O altă tendință este cea de umanizare a spitalelor (cum este exemplul spitalelor cu locuri de joacă pentru copii, pe care am început să le propunem și implementăm din ce în ce mai des în România), astfel încât să obţinem spaţii care participă la vindecare.

Cel mai amplu exemplu de „umanizare” într-un spital românesc este spitalul de copii Marie Curie / proiectul #NoiFacemUnSpital al Asociației „Dăruiește Viață”. Am gândit fiecare spațiu cu gândul la a face mai tolerabilă trecerea micuților pacienți prin spital, a părinților lor, precum și la a face mai ușoară și mai eficientă munca staff-ului medical. De exemplu, avem sală de cinema pentru copiii tratați în spital, paturi pentru părinți (ca sa nu mai doarmă în același pat cu copiii) sau spații în care părinții pot lucra în timp ce copiii sunt la tratament sau se pot odihni / rămâne singuri cu gândurile lor.

Utilizarea de tehnologii și materiale prietenoase cu mediul este cea de-a treia tendință majoră, în marile spitale din lume. Avem deja și în România sisteme BMS (Building Management System) în spitale, care ajută la monitorizarea și eficientizarea consumului de energie. De asemenea, o mare parte din furnizorii  specializați în domeniu produc deja materiale și finisaje eco-friendly.  De asemenea, integrăm din ce în ce mai mult biofilia în cadrul proiectelor noastre (cel mai recent exemplu este noul Spital Județean de la Sibiu, dar și clinicile private recent semnate de TESSERACT): integrarea naturii, a elementelor de design inspirate din natură și a plantelor în interiorul spitalului (în măsura în care este posibil din punct de vedere al normelor sanitare). Studiile spun că designul biofilic al unui spital  poate crește cu 85% șansele de recuperare post-operatorie.

În ce măsură este realizabil un spital verde în totalitate în România și cu cât este mai scumpă realizarea acestuia decât a unuia clasic?

Din punct de vedere arhitectural, este 100% realizabil, însă bineînțeles că depinde foarte mult de dimensiunea acestuia, de posibilitatea de finanţare, de echipa de management implicată și de diverși alți factori.

Dacă o clinică se poate realiza în câteva luni, un spital poate dura ani de zile. Un spital verde include foarte multe particularități (tehnologie, echipamente, materiale, etc.), iar acesta este și motivul pentru care costurile diferă în general. În acelaşi timp, spitalul este un mare consumator de energie prin prisma instalaţiilor complexe şi a echipamentelor specifice.

În linii mari, diferența de cost pentru un spital verde față de un spital clasic presupune o discuție mai amplă, însă trebuie avut în vedere că pe durata de viață a unui spital verde foarte multe dintre categoriile de costuri privind mentenanța vor fi optimizate (ca, de exemplu, costul cu iluminarea). Așadar, construcția sa inițială va fi mai scumpă, dar va fi mult mai eficientă întreținerea și administrarea sa.

 

 

 

 

 

Articolul INTERVIU cu Arh. Raluca Șoaită: Starea de sănătate a spitalelor indică starea de sănătate a societății apare prima dată în 360medical.ro.