Sari la conținut
Clinica Stomatologica » Ministerul Sănătății a finalizat proiectul strategiei de resurse umane în Sănătate 2022-2030. Care sunt principalele obiective

Ministerul Sănătății a finalizat proiectul strategiei de resurse umane în Sănătate 2022-2030. Care sunt principalele obiective

Ministerul Sănătății a finalizat proiectul strategiei de resurse umane în Sănătate 2022-2030, care vizează angajarea, retenția și dezvoltarea carierei profesionale a personalului din instituțiile publice din sănătate.

Elaborarea acestei strategii a fost anunțată recent de ministrul Sănătății, prof. univ. dr. Alexandru Rafila, fiind inclusă în Planul Național de Reconstrucție și Reziliență (PNRR).

OBIECTIVE

Planul strategic este conturat în concordanță cu planurile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și are următoarele obiective generale:

● optimizarea performanței, calității și impactului personalului sanitar prin politici publice bazate pe dovezi cu privire la resursele umane, la nivelul întregului sistem sanitar.

● alinierea investițiilor în formarea resurselor umane cu necesitățile actuale și de perspectivă ale populației și ale sistemului sanitar, ținând cont de dinamica pieței muncii și politicile publice ghidate pe educație, pentru a reduce deficitele grave ale sistemului sanitar.

● creșterea volumului și calității datelor privind resursele umane din sistemul sanitar la nivel național și omogenizarea acestora între regiuni și centre de raportare.

● creșterea capacității instituțiilor naționale, dar și locale, de a dezvolta politici publice eficiente, în vederea creșterii performanței profesioniștilor în sănătate.

“Punerea in aplicare a acestei strategii va determina o gestionare mai adecvată a informațiilor privind resursele umane din sistemul de sănătate, planificarea necesarului de resurse umane cat mai aproape de realitățile si provocările sistemului sanitar, îmbunătățirea calității activităților manageriale din sistemul de sănătate, o formare a personalului medical bazată pe competențe și obiective clare”, menționează autorii proiectului, în nota de fundamentare a actului normativ.

planul vizează sporirea gradului de încredere al cetățeanului în sistemul sanitar public, dar și creșterea atractivității si nivelului de retenție al specialiștilor (medici, farmaciști, asistenți medicali, moașe, fizioterapeuți, asistenți comunitari etc) în zone care în prezent nu prezintă interes pentru aceștia, mai ales din orașele mici și localități rurale.

Alte ținte sunt creșterea nivelului de fidelizare a resursei umane în asistența medicală primară (medici de familie, medicină școlară) și formarea unui număr suficient de specialiști în acord cu necesitățile din teritoriu, în domenii prioritare sau strategice (pneumologie, boli infecțioase, epidemiologie, medicină de urgență, etc), precum și în prevenirea sau combaterea unor afecțiuni tot mai răspândite în rândul populației (afecțiuni oncologice, afecțiuni cardiovasculare, diabet etc).

MĂSURI PROPUSE

Strategia propune implementarea mai multor măsuri, între care îmbunătățirea guvernanței și actualizarea cadrului legislativ în domeniul resurselor umane în sănătate la standardele europene și cerințele OMS, îmbunătățirea gestionării resurselor umane în sănătate prin reglementare, retenție, evaluarea și dezvoltarea continuă, actualizarea învățământului universitar medical și farmaceutic la cerințele europene prin formarea profesională bazată pe competențe, îmbunătățirea cadrului privind educația medicală continuă și formarea postuniversitară adecvată a personalului medical, crearea și implementarea unui mecanism eficient de planificare și analiză a resursei umane în sănătate și implementarea unui management eficient al resurselor umane în sănătate la nivel instituțional, pentru asigurarea condițiilor adecvate de muncă, instruire și motivare.

Pentru a măsura progresele înregistrate în domeniul resurselor umane în sănătate, documentul propune ca indicatorii de referință să fie cei conturați în cadrul obiectivului pentru dezvoltare durabilă  „Sănătate şi Bunăstare – Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă”, din cadrul agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.

Astfel, unul dintre principalii indicatori este densitatea lucrătorilor din domeniul sănătății, care măsoară dimensiunea forței de muncă din domeniul sănătății raportată la 100.000 de locuitori.

Aceast indicator se măsoară pe baza densității medicilor, asistenților medicali și moașelor, personalului stomatologic și farmaceutic.

Un alt indicator care va fi urmărit este acoperirea serviciilor de sănătate esențiale, definit ca acoperirea medie a serviciilor esențiale bazată pe intervenții de urmărire (care includ sănătatea reproducerii, a mamei, a nou-născutului și a copilului, boli infecțioase, boli netransmisibile și capacitatea și accesul la servicii) în rândul populației generale și a celor defavorizate.

O măsură disponibilă pentru a urmări progresul în acest sens este Indexul Acoperirii Universale a Sănătății (UHC). Indicele UHC este pe o scară de la 0 la 100, unde 100 este valoarea maximă.

UHC este media geometrică a 14 indicatori care măsoară acoperirea serviciilor esențiale, inclusiv sănătatea reproducerii, a mamei, a nou-născutului și a copilului, bolile infecțioase, bolile netransmisibile și capacitatea și accesul la servicii, în rândul populației generale și a celor defavorizate.

SITUAȚIA EXISTENTĂ

În 2020, în sistemul de sănătate din România activau 359.673 de profesioniști (din care 65.740 de medici), la care se adaugă circa 27.000 de salariați TESA din unitățile publice din domeniul sanitar, ceea ce dovedește dimenisiunea semnificativă și complexitatea mare a acestui sistem.

Sursa: Strategia de resurse umane în Sănătate 2022-2030

“Astfel, pentru a gestiona eficient și pentru a dezvolta resursa umană din sănătate în beneficiul pacienților din România, este necesară o abordare strategică, pe termen mediu și lung, care să prevadă intervenții sinergice pe toate palierele”, menționează strategia.

Autorii proiectului consideră că evoluția numerică a personalului medical din ultimii 5 ani poate fi considerată un succes, însă sistemul de sănătate din România se confruntă în continuare cu numeroase probleme în domeniul resurselor umane.

Una dintre principalele probleme este legată de disparitățile majore cu privire la distribuția geografică a medicilor atât între mediile urban și rural, cât și la nivelul județelor țării.

Astfel, 90% din totalul medicilor și 87,5% din totalul medicilor stomatologi activează în mediul urban, deși doar 55% din populație locuiește în orașe.

“Din punctul de vedere al personalului sanitar care asigură îngrijirea sănătății populației în mediul rural, acesta a fost slab reprezentat, în anul 2020, desfăşurându-și activitatea în localitățile rurale numai 8,5% dintre medici, 11,7% dintre medicii stomatologi, 17,6% din totalul farmaciștilor, 10,7% din totalul personalului sanitar mediu și 11,4% din personalul sanitar auxiliar”, arată documentul.

Astfel, în mediul rural au revenit de peste 9 ori mai mulți locuitori unui medic (de 1,6 ori mai mulți locuitori unui medic de familie), de 6,4 ori mai mulţi locuitori unui medic stomatolog și de aproape 4 ori mai mulți locuitori unui farmacist, față de mediul urban 2, ceea ce se traduce printr-o accesibilitate redusă a pacienților din mediul rural la servicii medicale.

O altă problemă majoră este distribuția geografică a medicilor, care s-a înrăutățit în ultimii ani, deși numărul total de medici a crescut semnificativ. Astfel, există o concentrare și mai mare a medicilor în centrele universitare (în special București, Timișoara, Iași, Cluj, Craiova și Târgu Mureș) și o lipsă acută de medici în alte județe (cu ar fi Prahova, Giurgiu, Teleorman, Călărași sau Dâmbovița).

“Aceste dezechilibre majore au consecințe grave asupra accesului la servicii medicale pentru locuitorii din județele slab deservite, mai ales în cazul urgențelor medico-chirurgicale dar și pentru patologiile cronice, pentru rezolvarea cărora singura soluție o constituie deplasarea într-un alt județ, sau într-un centru universitar. Mai mult de 50% dintre pacienții internați în Municipiul București au domiciliul în alte localități”, menționează documentul.

Conform datelor Ministerului Sănătății, în 2020 au fost raportate 43.409 de posturi vacante în unitățile sanitare publice, reprezentând un procent de 18,81% din posturile normate de la nivel national.

De altfel, există numeroase situații, când posturile scoase la concurs în aceste localități slab deservite, rămân neocupate prin neprezentare.

Printre motivele invocate se regăsesc de cele mai multe ori remunerația, infrastructura precară și dotările insuficiente ale unităților sanitare, lipsa oportunităților de dezvoltare profesională și personală sau lipsa acordării unor facilităţi la nivel local precum decontarea cheltuielilor de transport pentru navetişti, asigurarea unei locuințe de serviciu sau identificarea unui loc de munca stabil pentru soțul/soția cadrului medical interesat să se stabilească în localitatea respectivă

Documentul semnalează și procentul redus al asistenților medicali cu studii superioare.

Conform datelor Institutului Național de Statistică, în anul 2019, în România activau 152.686 asistenți medicali și asistenți fiziokinetoterapeuți cu pregătire medie și numai 16.784 asistenți medicali cu studii superioare.

Articolul Ministerul Sănătății a finalizat proiectul strategiei de resurse umane în Sănătate 2022-2030. Care sunt principalele obiective apare prima dată în 360medical.ro.