Sari la conținut
Clinica Stomatologica » Noi cercetetări arată că neuronii pacienților cu boala Krabbe se pot autodistruge

Noi cercetetări arată că neuronii pacienților cu boala Krabbe se pot autodistruge

Defectul genetic care stă la baza bolii Krabbe cauzează direct degenerarea neuronilor, independent de efectele sale asupra altor tipuri de celule, indică un nou studiu al cercetătorilor de la universitatea Buffalo, din Statele Unite.

O echipă de cercetători americani a descoperit un nou mecanism de acțiune al unei gene mutante implicată în boala Krabbe, oferind o imagine mai exactă a procesului bolii, fapt ce ar putea ajuta la dezvoltarea unor terapii viitoare.

În prezent, nu există un remediu pentru boala Krabbe, iar majoritatea copiilor cu această boală vor muri înainte de vârsta de 2 ani.

Boala Krabbe este o tulburare neurodegenerativă autozomal recesivă rară a sistemului nervos care de obicei duce la moarte.

Afecțiunea este cauzată de mutații ale genei care codifică o enzimă importantă, numită galactosilceramidază.

Persoanele cu boala Krabbe au un deficit de producție de galactosilceramidază, ceea ce duce la degenerarea extinsă a tecilor de mielină din jurul nervilor din creier.

Fără protecție de mielină, celulele din creier degenerează iar sistemul nervos nu mai funcționează corect.

Boala mai este cunoscută frecvent și sub denumirea de deficit de galactocerebrozidază (GALC).

GALC este o enzimă activă în lizozomi care descompune galactosilceremida și moleculele de psihozină din creier. Absența acestei enzime duce la acumularea de psihozină în creier.

Pacienții cu boala Krabbe pot avea niveluri de psihozină și de 100 de ori mai mari decât în mod normal.

Acumularea de psihozină în creier și în alte părți ale corpului declanșează destabilizarea membranelor celulare, degenerarea și moartea celulelor.

Pierderea tecilor de mielină din jurul nervilor este o caracteristică patologică majoră a bolii Krabbe, iar oligodendrocitele, care produc mielină, au fost considerate în mod natural factori determinanți ai procesului bolii, degenerarea neuronilor fiind o consecință secundară a pierderii de mielină.

Dovezi mai recente au sugerat că neuronii pot fi afectați direct, dar această ipoteză a fost dificil de testat, deoarece GALC este exprimată peste tot în creier, iar pierderea de neuroni asociată cu boala are loc în toate tipurile de celule.

Pentru a depăși această barieră, cercetătorii au creat un model de șoarece în care expresia GALC a fost eliminată doar în neuroni, gena păstrându-și activitatea normală în alte părți din organism.

Cercetătorii au descoperit că psihozina s-a acumulat în neuronii animalelor, provocând formarea unor lizozomi cu forme anormale, inflamarea axonilor, și moarte neuronală crescută, împreună cu neuroinflamație și deficiențe în capacitatea motorie și de coordonare. Deși nu a existat nicio pierdere de oligodendrocite (celulele nervoase răspunzătoare de producția de mielină), lipsa expresiei neuronale GALC a dus la o scădere a procesului de mielinizare, cel mai probabil, conform specialiștilor, prin efectele toxice asupra tecilor de mielină provocate de psihozina acumulată.

„Rezultatele noastre indică pentru prima dată că producția neuronală de galactosilceramidază este esențială pentru menținerea și protejarea funcției neuronale, independent de efectele sale asupra oligodendrocitelor producătoare de mielină. Aceste rezultate sugerează că lipsa acestei enzime în neuroni poate contribui direct la patogeneza bolii Krabbe, cât privește terapiile acestea ar trebui să vizeze producția de galactosilceramidază pentru a fi pe deplin eficiente”, a declarat dr. Daesung Shin, cel care a condus cercetarea.

Studiul preclinic reprezintă prima încercare de a investiga direct rolul neuronal al genei bolii Krabbe, galactosilceramidază, într-un model de animal viu.

Rezultatele au fost publicate în revista online cu acces liber PLOS Biology.

Boala Krabbe este foarte rară și afectează aproximativ 1 din 100.000 de persoane, în Statele Unite. 85-90% dintre cazuri încep în copilărie, cu un debut până la vârsta de 6 luni, dar boala se poate dezvolta și mai târziu în viață.

Afecțiunea apare mai frecvent la persoanele de origine scandinavă. Bărbații sunt afectați la fel de des ca și femeile. Un copil are o șansă din patru de a moșteni două copii ale genei defectuoase și, prin urmare, de a dezvolta tulburarea, dacă ambii părinți au gena defectă.

Articolul Noi cercetetări arată că neuronii pacienților cu boala Krabbe se pot autodistruge apare prima dată în 360medical.ro.