Sari la conținut
Clinica Stomatologica » O posibilă țintă de tratament în rândul pacienților cu diabet zaharat de tip 2

O posibilă țintă de tratament în rândul pacienților cu diabet zaharat de tip 2

O echipă de cercetători americani a identificat o țintă terapeutică pentru protejarea și regenerarea celulelor beta (celule β), celulele din pancreas care produc și distribuie insulină.

O descoperire a cercetătorilor de la Institutul de Diabet, Obezitate și Metabolism (DOMI) de la Școala de Medicină Icahn, (Mount Sinai), ar putea preveni rezistența la insulină, ceea ce ar avea un impact major asupra pacienților cu diabet de tip 2, cu beneficii semnificative pentru milioane de oameni din întreaga lume.

Toate formele majore de diabet sunt cauzate de cantitatea insuficientă de celule β. Când nivelurile de glucoză din sânge cresc în organism, ca în cazul unei diete bogate în grăsimi, celulele β răspund prin producerea și eliberarea unei cantități mai mari de insulină, pentru a aduce nivelul de glucoză din sânge sub control. Dar o glicemie ridicată de durată în timp, cunoscută sub numele de hiperglicemie, poate afecta capacitatea celulelor β de a produce și secreta insulină.

Acest lucru duce la un cerc vicios, niveluri tot mai mari de glucoză și o continuă scădere a funcției celulelor β, care în final va duce la moartea celulelor β, fenomen cunoscut sub numele de toxicitatea glucozei. Astfel, păstrarea și regenerarea celulelor β reprezintă un scop terapeutic esențial în diabet.

Studiul echipei de la Mount Sinai, publicat în Nature Communications, a descoperit un mecanism molecular care pare să fie implicat în păstrarea și regenerarea celulelor β,  și implică proteina care leagă factorul de răspuns la carbohidtrați (ChREBP).

Cercetătorii au arătat că producția unui izoform hiperactiv al acestei proteine, ChREBPβ, este necesară pentru producerea mai multor celule β, ca răspuns la o cerere crescută de insulină în organism, datorată unei diete bogate în grăsimi sau expunerii semnificative la glucoză. Cu toate acestea, metabolismul prelungit și crescut al glucozei face ca proteina ChREBPβ să fie supraprodusă, ceea ce duce la toxicitatea glucozei în celulele β și la moartea lor.

Echipa de cercetare a constatat, la șoareci și pe celule β umane, că este posibil să se contracareze efectele ChREBPβ și moartea celulelor β, prin creșterea expresiei unei forme alternative a proteinei, ChREBP⍺, sau prin activarea factorului nuclear de transcripție aferent factorului eritroid 2 (Nrf2), o proteină care protejează celulele de daune oxidative, păstrându-se astfel numărul celulelor β.

„În mod tradițional, ChREBP a fost considerată un mediator al toxicității glucozei, dar am observat apariția formei ChREBPa, care a protejat celulele beta“, a declarat Donald Scott,  profesor de endocrinologie, diabet zaharat și boli osoase la Icahn.

„Folosind instrumente pe care le-am dezvoltat și care ne-au permis să examinăm aceste izoforme în mod independent, am constatat că ChREBPβ joacă un rol cheie în distrugerea treptată a celulelor β. Astfel, credem că este un marker al hiperglicemiei și toxicității glucozei”, a mai spus profesorul.

„Mai mult decât atât, am constatat că, dacă eliminăm ChREBPβ sau o anihilăm farmacologic, putem atenua efectele toxicității glucozei și putem proteja celulele. Această descoperire interesantă creează o oportunitate pentru dezvoltarea unor agenți terapeutici care să vizeze acest mecanism molecular, pentru a bloca, în mod eficient producția de chREBPβ și, de a păstra astfel, volumul celulelor β.

„Acest lucru nu numai că ar adresa problema care a condus la cercetarea diabetului în toți acești ani, dar ar putea împiedica pacienții cu diabet de tip 2 să devină insulino-dependenți din cauza pierderii celulelor β, ceea ce ar avea un impact semnificativ asupra rezultatelor și calității vieții”, a mai precizat profesorul.

Pe baza acestor constatări, echipa de cercetare și-a propus să exploreze impactul supraproducției ChREBPβ la pacienții cu diabet zaharat de tip 1, care diferă de diabetul de tip 2 prin faptul că pancreasul nu produce insulină.

Echipa este interesată să examineze în continuare mai multe mecanisme moleculare, care au potențialul de a bloca producția de ChREBPβ, prevenind astfel apariția toxicității glucozei și moartea celulelor β.

Oamenii de știință și-au propus să investigheze și dacă acest cerc vicios observat în acest studiu, în care ChREBPβ este supraprodusă, ducând la toxicitatea glucozei în celulele β și la moartea lor, apare și în alte țesuturi în care proteina chREBPβ este exprimată, respectiv în rinichi, ficat, și țesutul adipos din corp (grăsimea), putând contribui astfel la complicații diabetice.

„Studiul a fost posibil prin tehnici de ultimă generație, precum secvențierea ARN, imagistica tridimensională și bioinformatica. Descoperirile noastre oferă o bază pentru menținerea volumului de celule β existente și pentru dezvoltarea de noi abordări terapeutice care au potențialul de a preveni cu succes evoluția a mii de pacienți cu diabet de tip 2 către dependența de insulină”, a declarat la rândul său autorul principal al studiului, Liora S. Katz, lector univ. la facultatea de medicină de la Icahn, Mount Sinai.

Articolul O posibilă țintă de tratament în rândul pacienților cu diabet zaharat de tip 2 apare prima dată în 360medical.ro.