Sari la conținut

Ce este sigilarea dentară?

Child to the dentist. Child in the dental chair dental treatment

Sigilarea dentară este un tratament care acoperă suprafața ocluzala a dintelui cu un strat subțire de material dentar, estetic în culoarea dorită. Sigilarea dentară presupune o pregătire minimă a dintelui, fără a-l deteriora. Materialul dentar – sigilantul –  se aplica într-un strat foarte subțire și se fixează pe exteriorul dintelui, dând un aspect uniform și estetic dinților.

Există 2 tipuri de sigilări dentare:

  1. Metoda directă: Sigilarea se realizează în clinică folosind un material dentar, similar cu ceea ce știm în reconstrucția dinților, cunoscută sub numele de „plombă albă”.
    • Avantaje: Se poate face într-o singură sedință astfel, nu va fi o operațiune foarte costisitoare.
    • Dezavantaje: Durata de viață a acestei sigilări este limitată, iar materialul tinde să-și schimbe culoarea în timp, deci necesită refacerea acestui tratament.
  1. Metoda indirectă: Sigilantul se realizează într-un laborator, folosindu-se porțelan, cunoscut și sub numele de laminat. Medicul dentist aplică pe suprafața dintelui un strat fin de porțelan, în funcție de dimensiunea naturală a dintelui.
    • Avantaje: Din punct de vedere estetic, rezultatele sunt impresionante – se poate obține o nuanță foarte apropiată de cea a dinților naturali. Această procedură este durabilă, poate rezista mulți ani de zile. Materialul sigilant este atât de puternic încât sigilarea devine parte integrantă a dintelui – acesta este mai puternic decât smalțul natural al dinților și mai rezistent la eroziune și pătare.
    • Dezavantaje: Problematica principală constă în riscul fisurării materialului sigilant, astfel încât este necesară o atenție și o îngrijire mai sporită.

Când nu este posibilă efectuarea procedurii de sigilare dentară?

Sigilarea dentară nu este întotdeauna un substitut al aparatelor dentare, ci este mai degrabă o soluție estetică, pentru dinții cu o densitate mai mică sau în situația unei distanțări minore a dinților. În cazul măcinării excesive a dinților, ca urmare a obiceiurilor precum încleștarea dinților sau scrașnitul din dinți, nu este întotdeauna posibilă efectuarea unei proceduri de sigilare a dinților, din cauza șanselor de fisurare a acestora.