Cezariana neprogramata la Medicover- Experienta nasterii la Medicover nu pot sa zic ca a fost una demna de un spital privat. De ce asta? Va voi relata experienta traita, in cele ce urmeaza.
Dupa 3-4 luni de la aflarea vestii ca sunt insarcinata am decis sa imi aleg din timp si spitalul unde voi naste. Avand in vedere ca toate controalele le-am facut in cadrul clinicilor si spitalului Medicover am hotarat ca voi naste tot la ei.
De asemenea, citisem si auzisem multe lucruri bune legate de nasterile in cadrul maternitatii MEDICOVER si de faptul ca este printre singurele maternitati care respecta ” ora magica” si manifesta un interes deosebit pentru bunastarea mamei si copilului pe toata durata spitalizarii. In plus, eu imi doream sa nasc natural si auzisem ca tot ei sunt cei care sustin si incurajeaza acest tip de nastere comparativ cu celelalte spitale private.
Eram prin spatamana 41 cand bebelusul in sfarsit parea sa se fi hotarat sa vina pe lume, incepuse sa imi curga un lichid rozaliu ce parea sa fie putin sange amestecat cu mucus. Asa ca, mi-am luat cateva lucrusoare esentiale si am plecat la spital.
Ajunsa acolo, medicul ginecolog care era de garda m-a consultat si mi-a explicat ca se rupsesera membranele dar colul uterin era inca lung si inchis ceea ce insemna ca mai aveam de asteptat, pana sa nasc. In plus, copilul avea cordonul ombilical in jurul gatului, ceea ce stiam si eu de la ultimele controale medicale, dar asta nu reprezenta neaparat un impediment pentru a naste natural.
Dupa consult, medicul de garda mi-a spus ca avand in vedere situatia, sarcina deja trecuta de termen, este nevoie sa raman la spital si sa nasc in orele sau ziua/zilele ce urmeaza. A adaugat ca daca vreau sa nasc natural este nevoie sa se deschida colul si sa se scurteze. Tot medicul de garda a sunat-o apoi pe doamna doctor care imi monitoriza sarcina sa ii spuna cele constatate si nu in ultimul rand sa adauge ca pacienta (eu) vrea sa nasca natural, dar probabil se va ajunge la cezariana. Vestea m-a intristat un pic, stiind ca eu imi doream sa nasc natural si ca acesta a fost unul din motivele principal pentru care am ales Medicover. A mai adaugat ca daca am optat pentru nastere naturala e nevoie de rabdare, dar ca avand in vedere situatia parerea ei e ca se va ajunge la cezariana repetand de cateva ori ultima parte. Nu imi convenea presupunerea facuta, imi parea ca spune asta ca sa termine cat ma repede cu mine si sa ma faca sa optez o data pentru cezariana. Incercam totusi sa raman pozitiva si sa ma gandesc ca situatia se poate schimba si ca am inca sanse sa nasc natural.
Am fost condusa intr-un salon la etaj unde urma sa imi petrec noaptea si unde mai era cazata o alta doamna care doar ce nascuse prin cezariana.
Pentru ca incepusem sa am contractii si simteam ceva durere, am intrebat daca pot iesi din salon sa ma plimb ca poate ma ajuta cu durerea, doar vazusem treaba asta in filmuletele ce prezentau diverse nasteri din maternitatile ideale, dar asistenta mi-a zis raspicat ca nu incurajeaza astfel de actiuni si sa raman in salon pentru ca nu am voie sa ma plimb pe holuri (probabil politica COVID). Incepusem sa ma gandesc ca mai bine mai asteaptam acasa, unde puteam sa ma misc in voie.
M-au conectat la un aparat de monitorizare a contractiilor si a batailor inimii bebelusulu. Desi durerile incepusera sa devina din ce in ce mai puternice si mai dese (se repetau la mai putin de 5 min) si destul de greu de suportat, pe monitor nu aparea nicio contractie. O alta asistenta a intrat, i-am zis ca am dureri mari si contractii, dar s-a uitat sceptica la mine si pe un ton artagos a intrebat: „si unde-s contractiile alea de care vorbesti ca nu se vede nimic pe monitor!??!”.
Incepusem sa ma enervez si sa ma simt frustrata ca nu sunt luata in serios si ca am parte de o atitudine specifica unui spital de stat, desi dadeam destul de multi bani ca sa nasc acolo (probabil una din cele mai scumpe maternitati private din Bucuresti). Am inceput sa urlu pentru ca durerea devenea de nesuportat. Am tinut-o asa cateva ore bune.
Din cand in cand mai intra cate o asistenta sau moasa sa ma verifice si mai mergeam in alta camera sa vada daca m-am dilatat si in sfarsit auzeam vesti bune: incepuse colul sa se scurteze si sa ma dilat. Exista o singura problema, capul bebelusul nu apasa pe col ceea ce intelesesem ca e posibil sa fie din cauza cordonului ombilical scurt din jurul gatului care il tine pe loc si nu lasa bebelusul sa inainteze spre canalul de nastere.
Ajunsesem cam la 4cm dilatatie, dar simteam ca nu mai rezist. O asistenta a venit sa ma ia la sala de nastere si sa ma intrebe daca vreau sa mi se faca epidurala. Am fost de acord, stiam ca o sa ma ajute cu durerea. In tot acest timp am strans-o de mana si am luat-o in brate de durere, parea ca e singura persoana care ma intelegea. La fiecare contractie ma ghemuiam de durere nu puteam sa fac nimic.
Doamna doctor anestezist mi-a spus ca era nevoie sa stau cu spatele drept ca sa mi se poate face epidurala, insa nu eram in stare. In sfarsit, am reusit la un moment dat sa imi indrept spatele intre doua contractii ca sa imi poata pune un cateter si sa imi faca epidurala insa ceva se intamplase pentru ca au hotarat apoi sa imi scoata cateterul. Dupa cateva minute incepusem sa nu mai simt durerea, contractiile iar apoi nici picioarele. Ceva nu era bine, stiam ca pentru nastere naturala e inca nevoie sa impingi si sa iti simti picioarele. I-am zis doamnei doctor anestezist ca nu imi mai simt picioarele, ceea ce a surprins-o si pe ea, parea ca nu asta ar fi trebuit sa se intample. Am intrebat daca e normal ce se intampla, dar nimeni nu imi raspundea.
Incepusem sa tremur si sa intru in panica gandindu-ma ca poate nu voi mai putea merge vreodata, incepusem sa imi fac tot felul de scenarii pentru ca nimeni nu vorbea cu mine. Dupa cateva minute niste aparate la care eram conectata au inceput sa piuie, semn ca ceva clar nu era bine. Vreo 5 cadre medicale s-au strans in jurul meu, agitandu-se, insa nimeni nu-mi explica nimic. Simteam ca nu mai pot sa respir, ma simteam coplesita de tot ce se intampla, mi-era teama pentru sanatate bebelusei.
Am intrebat din nou de data asta ce inseamna sunetul respectiv. In sfarsit o asistenta, cea care ma adusese in sala de nasteri, mi-a zis ca este de la bataile inimii bebelusului care nu sunt regulate, adica un fel de tahicardie. Toata lumea din jurul meu incepuse sa susoteasca, sa-si vorbeasca la ureche semn ca era ceva ce nu trebuie sa aud. Nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta intr-un spital privat, ca nu exista comunicare intre cadrele medicale si pacienti, ca eu nu trebuia sa stiu ce probleme aparusera si ce se intampla cu mine. Toata situatia creata ma facea sa tremur de frica, eram socata, era cel mai inspaimantator moment din viata mea.
La un moment dat a venit si doamna doctor ginecolog, care imi supraveghease sarcina. Cand am vazut-o acolo am inceput sa ma mai linistesc, parca mi se lua o piatra de pe inima, aveam incredere ca dintre toti oamenii de acolo ea stia cel mai bine cum sa procedeze.
A intrebat de contractii de ce nu mai sunt, bineinteles ca i s-a explicat ca nu mai sunt din cauza anesteziei. A verificat si ea dilatatia (3cm) si apoi a venit langa mine si mi-a explicat ca risc mult daca incerc sa nasc natural. A spus ca stie ca imi doream mult sa nasc natural, dar acum este nevoie de cezariana, la sarcina viitoare o sa nasc natural, a adaugat ea incercand sa ma incurajeze.
M-am linistit complet abia dupa ce am vazut ca bebelusul a fost scos teafar si nevatamat.
Zilele ce au urmat in spital au fost in regula. Un lucru bun pe care l-am observat era ca iti aduceau bebelusul la cateva ore dupa operatie si insistau sa stea cat mai mult langa mama. In rest mancarea a fost ok, cu exceptia unu piept de pui negatit pe care mi l-au servit in a doua sau a treia zi.
Ce m-a mai deranjat este ca la momentul respectiv nu aveau un consultant in alaptare pentru ca era in concediu. Mi s-a parut deplasata situatia avand in vedere ca erau ditamai maternitatea, ma asteptam sa gasesc cel putin 2 oameni specializati pe asa ceva.
La final, cand m-au externat mi s-a dat o foaie de externare pe care erau trecute niste medicamente prescrise, iar foaia era semnata in numele medicului meu ginecolog. Desi nu imi aminteam sa-mi le fi dat doamna doctor am zis sa merg la farmacie sa le iau. Cu stupoare am aflat ca unele erau contraindicate in alaptare si unele nu mai existau pe piata. Am sunat-o pe doamna doctor ginecolog sa intreb daca intr-adevar ea mi le trecuse pe foaia de externare si daca era nevoie sa le iau. Si ce sa vezi: nu trebuia sa le iau si nici nu le trecuse ea, ci erau niste medicamente prescrise standard la fisa de externare de catre Medicover. Nu inteleg cum de s-a ajuns sa fie nevoie sa apara niste medicamente pe o foaie de externare care nu sunt necesare, ba mai mult care sunt chiar contraindicate in alaptare, doar pentru ca asa e protocolul. De ce era nevoie sa se prescrie asta unei mame care abia nascuse si care alapta, doar pentru ca e un lucru standard care se face la externare si pe care trebuia sa il trec cu vederea. In cazul in care le luam si bebelusul patea ceva din cauza aceasta, cine era de vina?! Vreau sa cred ca eu am avut doar ghinion si ca nu asa se desfasoara lucrurile in cazul unei nasteri la spitalul privat MEDICOVER.
Cristina
Postarea Nastere Cezariana Medicover Bucuresti August 2021 Dr. Sanduleac Elvira a fost publicata pe Am Nascut Acolo.